ww Iubirea trandafirilor 17 ww

~~~~~~~~~~~iarashi continuarea~~~~~~~~~~~~~~~
(Din punctul de vedere al lui Sakura)
-Hai, hai! Aproba Naruto tinand-o pe Hinata de mana, fara sa-I dea drumul si se aseza unde fusese el inainte.
Foarte romantic a fost momentul. I-am putut privi pe geam. Chiar ca fac un cuplu dragut, deci am avut dreptate. Ce n-as da sa-l sarut si eu pe Sasuke, si sa- am un momet romantic.
*haaa...vezi...il placi. Ce-mi place cand am dreptate.* urla vocea mea interioara.
Taci! te rog! E randul lui Naruto.
-Sakura...adevar sau provocare? Ma intreba Naruto uitandu-se la mine cu o fata de rautacios.
-Pai...cred ca aleg...provocare.
*Sa fie o provocare demna de noi! Daaa?!Yaaaaay* urla vocea interioara a mea plina de entuziasm.
Duh, taci din gura.
Am putut sa observ cum Naruto gandea foarte profund, nevenindu-I nici o idee, insa primi ceva ajutor de la Hinata, care-I sopti planul la ureche. Sper sa...nu fie chiar una grea...
-Sakura...unu: ...trebuie sa cauti o melodie....care-ti place tie, dar sa fie lenta. Imi spuse Naruto.
-O melodie...am murmurat eu, surprinsa.
-Da...o cauti printre melodle lui Sasuke, acolo pe masa, imi spuse el aratandu-mi unde sa caut. Cand am vrut sa ma ridic, m-a oprit vocea rece a lui Sasuke.
-Dar eu nu am de spus nimic, aici?
-Nu...raspunse scurt Naruto, facndu-mi semn sa ma duc sa caut melodle.
M-am dus acolo, si erau destule CD-uri cu muzica, rock numai. Parca ar locui numai in rock. Am cautat mai bine si pana la urma am dat de un CD folosit recent. Era cu melod triste. Una dintre ele mi s-a parut cunoscuta. Da, asta era, cea care o asculta...mama mereu. Am putut sa simt cum inima mi se stingea de durere. M-am indemnat sa aleg alta melodie, dar nu cunosteam alta, era preferata mea si a mamei. M-am uitat mai bine la el si mi-am luat inima in dinti. Asa va fi ...melodia pe care o voi asculta! Totusi, eram confuza, de ce m-a trimis Naruto sa aleg o melodie...lenta. Merita sa vad de ce!
-Am gasit-o! am strigat eu aratand CD-ul. M-am uitat in jurul meu, si am putut sa observ privirea plina de sentimente a lui Sasuke. De ce tocmai acum, niciodata nu arata emotle. Oare CD-ul sa fie de vina? M-am uitat mai atenta la el si nu i-am dat de cusur...ce sa fie oare. Inainte sa pun CD-ul la loc, Naruto a tipat la mine, ceea ce m-a facut sa scap Cd-ul. Noroc ca l-am prins inainte sa atinga podeaua.
-Hei Sakuara, sa nu crezi ca ai scapat! Doi:...incepu Naruto zambind rautacios la mine.
Se lasa tacerea si nimeni nu mai spuse ceva. Mi-am iesit din minti si am reusit sa urlu...
-Ce mai trebuie sa mai faaaaaac?!
-Pai...incepu Naruto...mai intai pune CD...si pune melodia!
Eu nici ca nu vedem un casetofon. Ma uitam in jur dezorientata dupa unul. Dupa aceea mi-am indreptat privirea catre Naruto, apoi catre Sasuke. In och mei se putea observa semnul intrebar si inca foarte bine accentuat. Sasuke, e casa ta te rog ajuta-ma. Sasuke se ridica si se indrepta catre mine cu pasi lenti. Buzele lui suave formau un simplu zambet fals. De ce simteam ca picioarele mi se inmoaie? De ce nu puteam sa ma dau la o parte? Sasuke se tot apropia de mine, iar eu nu puteam sa ma dau la o parte. Mersul lui....era ceva aparte. Mergea asa de lin si de frumos...cand am vrut sa zic ceva el deja era in fata mea, si punandu-si degetul pe buzele mele, lua CD-ul si-l puse intr-un casetofon gri cu negru.
-Care este melodia? M-a intrebat el indiferent si foarte rece, insa eu am vazut o urma de caldura in vocea lui.
Am ridicat doua degete si a inteles ca era melodia a doua.Urechile mele erau foarte atente. Se lasa un moment de liniste, dupa care melodia a inceput. Avril Lavigne era cantareata mea preferta, si a mamei. Din nou alte amintiri mi-au inavalit in cap.
,,['Sakura, scumpa mea, ce faci de umbli la melodle mele?
-Mama...vreau doar sa ascult melodia aceea, care imi place mult.
-Si care este?
-Asta!']"
De ce intotdeauna se intampla asa. De ce? Vreau sa fiu fericita! Gandurile mele erau profunde, insumi ma pierdusem in ele, dar o lumina ma tot striga. Era o voce cunoscuta, rece plina de tepi daca nu esti atent cum vorbesti cu ea.
-Sakura! Te simti bine? Ma intreba Sasuke, rece, dar totusi pe chip putea sa I se citeasca ingrijorarea.
-Sunt...bine...deci Naruto, care este a doua parte a provocar?
Let's talk this over
It's not like we're dead
Was it something I did?
Was it something you said?
-Sakura...Sasuke...mai intai luati loc! Bine?!
-Bine! raspunsesem eu cu o urma de ingrijorare pe fata mea.
M-am asezat incet si l-am asteptat pe Naruto sa-mi spuna provocarea.


-Bine Sakura, te provoc...sa-l saruti pe Sasuke...
-Bine! Am spus eu si m-am indreptat catre el. Am putut observa och lui nelinistiti. M-am apropiat si i-am dat un pupic mic pe obraji. Am putut sa simt caldura lor.
-CEEEEEEE!!!! Izbucni naruto in urlete...Sakura trebuie s-o faci pe buze, nu pe obraz, asta inseamna sarut. Si apoi il "saruti", accentua Naruto, timp de 15 secunde...
Ma uitam ciudat la el. De ce...nu fac eu asa ceva...mi-a fost deajuns pe obraj lui atat de suavi...dar nu il sarut pe buze. De cand jocul asta se bazeaza pe saruturi? Huh? Puteam sa simt cum inima imi batea parca dorind sa-mi iasa din piept. Am incercat sa ma linistesc, insa spiritul meu era prea perturbat de cuvantul "sarut!" plus ca vocea mea interioara nu-mi era de nici un folos. Stateam si o priveam cum se rostogolea pe podeaua mint mele, razand de mama focului.
Don't leave me hangin'
In a city so dead
Held up so high
On such a breakable thread
Gandurile-mi erau ravasite toatal, nici nu mai stiam ce sa cred, si nici ce sa fac. Am luat o gura de aer. Puteam auzi cum s-a dus usor in camaruta cu schimb de gaze. Simteam cum o micuta picatura de transpiratie imi contura fata deja rosie. Imi tot repatam in gand ca nu sunt o lasa, si ca trebuie sa actionez. Asa ca am facut pasi. Am pus mana inainte si m-am intins catre el incet. Och imi erau relativ deschisi, asa ca am putut sa vad nesiguranta, precum si entuziasmul din och lui Sasuke. In ei se putea oglindi acum m de sentimente. Ma intrebam daca och mei au lasat vreun sentiment sa se vada, pentru ca puteam simti cum prin marea de smaralde inotau m de intrebari fara raspunsuri, m de sentimente, unul dintre ele fnd dragostea...
You were everything, everything that I wanted
We were meant to be, supposed to be
But we lost it
All of the memories, so close to me
Just fade away
All this time you were pretending
So much for my happy ending
Eram fata-n fata, cu el. Och mei verzi priveau pe ai lui, cei negri, cu multa frica. Intr-adevar mi-era frica sa fac pasul. Un gand mi-a trecu repede prin cap; sa ma dau batuta, nu puteam sa-l sarut. Am inchis och si cand am vrut sa ma intorc, am simtit doua maini fine, cuprinzand-mi capul si tragandu-l spre cine stie ce. Intr-o fractiune de secunda am simtit doua buze suave, cuprinzandumi-le pe ale mele. Am deschis och si am vazut doi ochi negri privindu-ma adanc. Ma saruta...acum sentimentul pierdut al fericir reincoltea in sufletul meu ponosit. Am putut sa o aud, intr-un final pe Ino numarand secundele. Pe la secunda 9 am putut sa simt corpul moale, precum si pe al lui, dupa aceea pe la secunda 13 am alunecat peste el. In ultima secunda, am simtit o presiune mai mare venind din partea lui, m-a strans parca pentru ultima oara in brate, si buzele lui au sarutat cu mai multa forta. Ne-am despartit incet, iar och lui ma priveau insistent. Numai erau asa de reci, acum erau fericiti.
Oh oh, oh oh
So much for my happy ending (Oh oh, oh oh)
-Hehehehe...se potriveste Uchiha Sakura! Chiar! Spuse Ino.
Eu nu mai ascultam nimic, absolut nimic. Privirea imi era atintita in pamant, de rusine. A fost cu totul ciudat...prea ciudat.

(Din punctul de vedere al lui Ino)


Waw...dar Sakura e stanjenita rau de tot. Eh...este normal ca Naruto sa se duca sa opreasca melodia, dr era placut daca o lasa si pe continuarea. Dar...Ma tot chinuie un gand...de ce oare nu sunt geloasa pe ea? Doar atunci cand Sasuke i-a dat esarfa, am fost prea geloasa si mi-am batut joc de ea. Nu mai sunt geloasa...de ce? Apropo, Sakura inca o data imi pare nespus de rau pentru ce ti-am facut. Aa...si mai sunt destul de multe lucruri ciudate, cum de m-am imprietenit asa de repede cu ea, dupa ce m-am certat cu ea...se vede ca ea reuseste sa faca lumea din jurul ei fericita. Cand eram in cele mai adanci ganduri ale mele, am auzit vocea Sakurei pronuntand numele meu. Imediat, am intors capul speriata.
-Ino?!
-Da. Am raspuns eu incet uitandu-ma inca putin confuza.
-Adevar sau provocare? Ma Intreba ea, avand inca obraj ros.
-Pai...as alege adevar...dar mai bine...aleg provocare! Am raspuns eu plina de incredere in mine.
-Bine, Ino...te provoc sa...il saruti cu pasiune pe Shikamaru si sa stai in bratele lui, pana cand...ploaia se opreste.
-CEEEEEEEEEE!!!!!!!! Am izbucnit eu in urlete. Cum poate frunte-mare sa-mi faca asa ceva? Dar, Sakura...cine stie cand se opreste ploaia!? Am incercat eu sa trag de timp ca sa gasesc repede o solutie.
-Bine, stai...pana cand jocul se termina, fndca am impresia ca nu o sa se termine...Sasuke, Neji, Shikamaru si Hinata, au ramas neintrebati...si au pretentia sa joace si ei! Explica ea uitandu-se la mine cu un zambet rautacios.
De ceeeee?! Nu vreau...sau vreau? Stai, stai putin...eu vreau intr-adevar...nu, nu se poate...eu il plac pe Sasuke...dar...oare il plac si pe el. Fnd in aceeasi echipa...ce sa ma fac...un plan repede. Poate ca o sa reusesc sa-I pacalelsc cu un jutsu. Hmmm...ce ar fi sa-mi fac o clona...se pare ca Sakura si ceilalti nu se uita. Acum ar fi momentul oportun. Cand am vrut sa fac repede semnele, Sakura s-a uitat la mine cu och ei care zicea ,,Nici-sa-nu-indraznesti!". Nu i-am mai intors privirea, cum faceam eu mereu. Shikamaru, te rog...zi ca...dar ce sa zica...nu poate, astfel el, precum si eu am fi considerat lasi...oh...alta alternativa nu mai gasesc deci...Ino draga, macar sa saruti bine...m-am intors tensionata, si m-am indreptat catre baiat...si el era parca ai fi zis ca l-ar fi lovit o cometa cand a auzit provocarea...desi, in och mei incercam sa nu arat ca-mi pasa, ca sa nu-si dea seama ca-l plac, tot mi-a scapat o micuta particica. Nu...am zis eu ca-l plac? L-am privit in ochi. Erau foarte dezorientati...sensibili, totodata. Am zambit dulce, un zambet pe care nu orice fata il are, zambetul pe care nu l-am mai folosit de mult. Si el mi-a raspuns la zambet. M-am asezat in fata lui si, incet mi-am apropiat capul, cu och inchisi...am inaintat pana cand am simtit buzele lui dulci si moi. Sarutandu-l tare, am simtit bratele lui in jurul mijlocului meu. M-am relaxat...si el la fel. Am deschis treptat och, si i-am intalnit pe ai lui. M-au privit adanc, foarte adanc, dupa care si-a retras mainile de pe mijlocul meu si am inteles ca trebuia sa ne oprim. Cred ca a durat o vesnicie, acest sarut! Mi-am zis eu in gand, in timp ce ma faceam confortabila in bratele lui.
cam micuta dar nu am avut timp so fac.


Se putea auzi cum ploaia isi varsa furia pe pamantul inghetat. Pe cerul intunecat se puteau observa, usor, mici luminite palapaind in zigzaguri, precum si urletele cerului. Urlete care erau desigur ale mamei naturi.
O femeie privea pe fereastra furia exagerata cu care ploaia lovea pamantul. Och ei caprui se miscau ageri, si foarte seriosi. Statea confortabil in scaunul ei de piele, balansandu-se intr-una. Putea sa I se citeasca pe fata ca gandea foarte profund, si nici nu bagase de seama ca o suvita blonda tot incerca sa invadeze spatiul ochiului. Parul ei blond atarna in doua codite prinse la spate cu multa maiestrie. Se putea observa pur si simplu ca se afla intr-o sala principala, dupa biroul plin de harti, proiecte si multe documente. Astepta parca pe cineva. Dupa cateva minute in biroul ei aparura patru oameni cu un poof simplu si putin fum.
-Tsunade-sama? De ce ne-ati chemat la o ora asa de tarzie? O intreba o voce plictisita care tragea a Kakashi.
Femeia din scaun nu raspunse, nici nu se intoase sa intalneasca privirile, acum ingrijorarea celor patru oameni din incapere, crescuse.
-Tsunade-sama...s-a intamplat ceva? Intreba o voce fina de femeie, cu parul lung si aproape ciufulit, si cu och ros.
-Kurenai...mai pe intelesul tuturor...nu. Doar ca ma fascineaza ploaia, atat. Spuse intorcandu-se cu o fata de jucaus.
-Aha. Si, care este misiunea defapt? Intreba o voce de barbat imbracat in verde si cu o frizura ca cea a lui Rock Lee.
-Si de ce ne-ati chemat pe toti? Intreba o alta voce de barbat.
-In primul rand, Gai, misiunea este sa escortati doi oameni in tara zapezilor, si doi, Asuma, va veti trimite echipele singure sa le escorteze.
-Cuuuuuum? Urla Gai, perplexat de ceea ce auzise de la femeia din fata lui.
-Dar, Tsunade-sama...nu cred ca sunt total pregatiti! Protesta Kurenai.
-Presupun ca escortarea nu ar fi numai o misiune pentru ei. Constientiza Kakashi. Ci...un test, am dreptate...hokaghe-...sama? Intreba el cu o mica ezitare.
-Bine punctat Kakashi. Felicita Tsunade.
" Arrrgh...Kakashi mereu...ei bine Kakashi o sa vezi ca echipa mea este cea mai buna. CEA MAI BUNA!" isi urla in gand Gai plin de gelozie.
-O sa vezi Kakashi, ca echipa mea va fi cea mai buna. Nu degeaba Gai i-a antrenat la greu. Echipa mea o sa ia testul fara nici o problema, in special cu abilitatile in arme ale lui Tenten, stilul taijutsu super-dezvoltat al lui Lee, si abilitatile de folosire avansata a Byakuugan-ului si stilului de lupta a lui Neji. Te asigur ca or sa castige. Spuse el plin de incerdere.
-Erm? Scuze Gai, spuneai ceva, nu prea am fost atent! Murmura Kakshi foarte concentrat acum in cartea lui numita "Vino, vino paradis".
" o sa vezi tu!" urla Gai, in mintea lui plangand in stilul anime.
"Tsss...s-ar lua si acum la bataie, chiar in fata lui Tsunade...ce cop sunt" completa Kurenai plictisita total de ceea ce se intampla.
-Si...Tsunade de ce ar fi nevoie de 12 oameni pentru a escorta doi oameni? Intreba Asuma prins in conversatie.
-Pei...cei care escortati nu sunt simpl oameni, mai precis sunt cop de 13 ani. Ei constituie presupusul vi.itor al Tar Zapezilor. Momentan trebuie sa ajunga acolo, atat in viata cat si cu obiectul pe care-l poarta, si-l au in grija de cand au vazut pentru prima data lumina zilei. Acest obiect ar fi o cheie importanta si periculoasa, care desigileaza MONSTRUL ZAPEZILOR.
-POFTIM?!?! DAR AM CREZUT CA CHEIA A FOST DISTRUSA IMEDIAT DUPA CE MONSTRU A FOST INCHIS!!!!. Urla Kakashi furios.
-Ia-o mai incet, Hatake! Daca aceasta cheie ar fi distrusa, tara zapezilor ar scadea considerabil, sau si mai rau ar putea exista posibilitatea ca Tara sa dispara, in neant, cu tot cu oamen care locuiau si care aveau vise marete. Cheia a fost folosita acum impotriva Monstrului, ca sa-l adoarma. Acum poate doar sa-l cheme, si invers, sa-l inchida nu se mai poate. Cheia ar avea, cum s-ar spune, doua fete, sau destine: una salvatoare, care aceasta sansa deja s-a folosit, si una distrugatoare, care urmeaza sa fie folosita, daca print nu ajung in siguranta la Tara Natala.
-Mai pe scurt, Tsunade-sama, vreti sa spuneti ca trebuie sa escortam si sa protejam cop. Spuse Asuma foarte serios.